Archive for Aprilie, 2009
Avem viaţa în sânge
Apr 28th
La ce vă gândiţi când vedeţi titlul? La ProTV şi a lor campanie, nu? Ei bine, da!
Aici este formularul pe care la ora când scriu eu, aproape 20.000 de români, l-au completat acceptând să devină potenţiali donatori onorifici de celule stem, celule care ar putea salva o viaţă.
Nu ştiu câţi dintre semnatarii formularului de mai sus ştiu exact ceea ce implică din punct de vedere medical, acceptul lor. Să zicem că jumătate. Rămân 10.000. Câţi dintre noi toţi ştiu ceea ce înseamnă simpla donare de sânge? 50-70%? Să zicem, 50%! Câţi dintre aceştia fac şi micul pas de a trece pragul unui centru de transfuzie sanguină? De dragul aceleiaşi aproximări folosite anterior, să zicem 10% (cu mare indulgenţă! Mai rămân, cât? 500!
Dar matematica a dovedit că 500 este ÎNTOTDEAUNA mai mare decât 0. Cei 500 de donatori cu siguranţă se vor dovedi compatibili cu, să zicem, 100 dintre bolnavii care îşi pun speranţa în acest tratament.
100 de oameni necunoscuţi au şansa să trăiască datorită gestului tău! Sunt mulţi, sunt puţini? Hai, ce mai aştepţi?
Comentezi şi câştigi
Apr 27th
Nu, nu la mine nu vă repeziţi!
Cu toate că mă bătea gândul să fac şi eu un concurs de genul celor care se practică prin blogosfera românească, prin care să dau premiu gen o dudă, o banană un cârlig de rufe cui scrie cel mai despre mine, sau cui lasă cele mai multe comentarii sau, de ce nu, cui îmi dă mită ca să-i dau premiul 
Dar nu, nu o să fac aşa ceva. Pentru că m-aş simţi penibil. De exemplu, ai un blog în care scrii pentru iluminarea ta interioară sau pentru dezvoltarea brandului personal ori scrii doar pentru hârciogi, lemurieni şi bineînţeles marmote. Şi scrii şi scrii şi-ţi merge bine. Ai ceva talent, îţi place ceea ce faci, eşti fain, eşti cool, eşti trendy. Devii cunoscut printre cei din cartier, dar timpul trece, te faci şi tu mare îţi iei servici ba chiar îţi şi găseşti pe cineva cu care-ţi faci planuri. De viitor, bineînţeles. Scrii tot mai rar pe blog tot mai mai despre nimic, dar ciudat eşti încă re-cunoscut în cartier. Lumea te bagă încă în seamă (din alte motive!?!) şi faci şi un concurs pe blog. C-aşa vrea sponsorul. Şi deschizi cutia Pandorei, spui că vei da premiul celui care-ţi lasă cele mai multe comentarii pe blog. Nu cele mai bune, mai la obiect, mai interesante, mai de mai. Nu, tu vrei cantitate, că nimic nu face mai bine la blog, decât cantitatea. Şi scrii fix 5 articole şi aştepţi să comenteze lumea că doar premiul e gras, nu? Şi uite aşa tu ai trafic căcălău asigurat (să-l arăţi la sponsor), comentarii să dea bine la statistici, bounce-rate îmbucurător pentru că nu se poate comenta la nesfârşit la 5 articole şamd. Şi uite aşa ai mai făcut un sponsor fericit şi tu ţi-ai luat banii şi eşti tot în top.
PS: cele de mai sus, pot să conţină asemănări cu personaje reale. Sau nu! D-aia nu dau link
Bloguri noi in GReader
Apr 27th
M-am decis să mai adaug la lista din GReader prospături. În ideea că internetul este mare şi-n continuă schimbare iar eu urmărind numai aceiaşi oameni s-ar putea să mă plafonez, oarecum. Şi în plus bloggeri noi şi buni apar tot timpul iar unii dintre aceştia ar putea renunţa dacă ar ştii că nu-s citiţi de către mine. Aşa că am purces la drum şi am sărit din blogroll în blogroll pe unde vedeam câte ceva interesant. Până i-am ales pe cei de mai jos.
I-am lăsat apoi în reader necitiţi vreo 2 săptămâni să vedem cam ce produc în timpul acesta, şi apoi m-am pus pe ei. Cine sunt ei?
Din start am renunţat la unul dintre cei de mai sus, văzând că n-au full feed. Îmi pare rău, dar n-am timp să citesc 10-20 de articole ale unor necunoscuţi în tot atâtea taburi deschise. Văd că este criză, că lumea are nevoie de trafic, că oamenii îşi doresc afişări (ce-or face cu ele, îi ajută să viseze mai frumos noaptea?) dar nu, nu te citesc dacă nu mă convingi că meriţi. Ori din titlurile articolelor nu prea a reuşit. Asta e la mine-n reader sunt nişte reguli, doar ale mele.
După prima citire m-am mai dezabonat la un feed (mai aveam deja vreo 3-4 deja pe acelaşi tipar), am mutat la categoria Faine pe unul dintre ei (mare lucru să fie acolo, credeţi-mă pe cuvânt) iar celor 2 rămaşi le mai dau o şansă şi îi mai aştept încă o săptămână să mă farmece pe deplin (n-am dat link-uri pentru a nu supăra pe nimeni, oricum eu cred că s-au cam recunoscut fiecare!)
Aşa că dacă aveţi prieteni, cunoscuţi, vecini de bloc sau de (ş)palier care au blog şi vreţi să-i faceţi celebri lăsaţi-mi un comment cu blog-ul lor şi au şansa să primească un link de la mine (momentan le dau ieftin, dar nu se ştie niciodată cât va valora).
Cutremurul m-a prins nepregătit!
Apr 25th
De fapt pe mine cutremurul m-a luat pe brusc şi fără menajamente, şi totuşi mai pe ocolite adică aşa.
Astfel încât când am vrut şi eu să ies afară deja vecinii dezamăgiţi înjurau guvernul că nici cutremurul nu sunt în stare să-l anunţe din timp să se pregătească şi ei într-un fel. Apoi am scos şi eu nasul pe geam un pic dar pentru că afară nu se auzea decât muzica de la vecinul de vis-a-vis care iarăşi avea bairam, l-am închis dezamăgit. Am vrut să dau un telefon (neliniştit), să văd ce fac rudele (şi părinţii şi soră-mea stau la 4 aşa că m-aşteptam să aud destăinuirile lor terifiante). Dar, toarte telefoanele sublime şi mai ales moarte-n păpuşoi! Cum YM nu mai folosesc de ceva ani buni, nu mi-a rămas decât să-mi caut refugiul în twitter ca să aflu proporţiile dezastrului şi cum se resimt primele victime.
Şi uite aşa am petrecut eu primul (atenţie!) cutremur din 2009. Mă pregătesc deci, să mă duc la culcare, pregătit de acum să fac faţă oricărui fel de cutremur mă va aştepta în pat
Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră!!
PS: că tot întreba cineva dacă suntem pregătiţi? Ete na!
Eu, Rubik şi imperialismul chinez
Apr 25th
Azi pe la prânz, pe când mă aflam într-un magazin de pe lângă casă în căutare de una-alta pentru fii-mea mai mare, mi-au căzut ochii pe un cub. Un cub Rubik din acela de care se plângea Sadak. L-am înhăţat repede şi nerăbdător am tulit-o spre casă cu gândul c-am rezolvat-o pe fii-mea cel puţin pentru câteva ore/zile/săptămâni.
<paranteză Recunosc, eu sunt printre puţinii oameni în viaţă care nu a rezolvat vreodată cubul. Asta este de altfel una dintre marile mele nefericiri pe care le-am cărat cu mine de-a lungul copilăriei, adolescenţei şi mai apoi a tinereţii mele (glumeam ). /paranteză>
Bineînţeles Katia când l-a văzut a rămas puţin cu gura deschisă, a ascultat grăbită explicaţiile despre ce şi cum şi pentru ce, şi s-a aruncat pe el fără să mai zică ceva. Bineînţeles minunea adurat vreo 10 minute după care, văzând că nu prea reuşeşte mare lucru a revenit pentru detalii. Am încercat eu să-i explic omeneşte cu asta şi cu asta dar nu s-a arătat deloc satisfăcută aşa că am luat problema în mână şi-am trecut la treabă. Ceea ce am şi făcut în următoarea oră deşi copila plecase de mult de lângă mine, deloc entuziasmată de ne-reuşitele mele. Norocul meu a fost că la un moment dat am auzit un click-clanck iar pe măsură ce manevram eu obiectul zdrăngănitul care venea dinspre interior se amplifica. Inginer de meserie imediat mi-am băgat nasul + şurubelniţa şi am constatat cu deosebită tristeţe/furie/plăcere că chinul meu avea un motiv suficeint de bun să înceteze. Rupsesem un oarecare picior de la unul dintre cubuleţe astfel încât a trebuit să declar remiză. Eu am vrut să proclam remiza prin abandonul (fizic) al cubului dar el a zis că din cauza inteligenţei mele copleşitoare forţei mele brute a fost nevoit să cedeze. Am căzut la pace că de vină-i producătorul chinez şi-am lăsat-o remiză. Deşi eu zic că stăteam chiar bine – aveam chiar 1 faţă jumate rezolvată… hi hi – am dat amândoi vina pe comunistul mic şi chinez care l-a făcut şi i-am promis cubului (mai bine zis handicapatului de cub, că deja nu mai era întreg) că o să caut o rudă mai serioasă de-a sa şi-o să ne continuăm confruntarea.
Aşa că, ştie careva de unde să iau un cub mai scump de 10 lei dar care să mă ţină (pentru că prevăd că o să fie pentru mine, nu pentru fii-mea) mai mult de 2 ore?
Reclame, reclame …
Apr 23rd
Câteva reclame găsite în ultimul timp, de mare excepţie:
Hai noroc! Sănătate!
Orgie cu femei multe într-o piscină! Orgie de gusturi, binînţeles
Evoluţie sau cum să apreciem ami bine ce avem
Ploieşteanco, revino-ţi!
Apr 22nd
Avem un site: Ploieşteanca.ro
Şi-un header pentru site-ul respectiv:
Şi cât o fi eu de novice şi necunoscător în materie punem pariu ca pot să schimb dat aia din en în ro? Nu-i păcat de Ploieşti, România?
Cât despre o dată sau odată … Mie-mi venea să-mi dau palme pentru că acum ceva vreme în urma unui comentariu pe un blog, mi s-a atras atenţia c-am lipsuri la limba română, pe la capitolul cu vocativul. Adică, într-un comentariu de 6 rânduri uitasem să pun o virgulă care îl denatura pe domnul vocativ într-un mare fel.
Cu siguranţă am şi eu lipsuri şi scriu deseori în viteză şi cu multe greşeli gramaticale (am fost bolnav şi de orbul găinii, când eram mic!!) dar chiar pe prima pagină parcă nu se face …
Azi mă simt blondă de California!
Apr 22nd
Recent în America un scandal imens. Protagonişti o blondă oarecare miss California pe numele ei Carrie Prejean participantă la Miss USA 2009 şi un blogger oarecare pe pseudo-numele lui Perez Hilton cu rolul de component al juriului în acelaşi concurs. Povestea completă mai jos.
Visit msnbc.com for Breaking News, World News, and News about the Economy
Pe mină mă ştiţi că-i susţin. Dar dacă mă-ntrebi la orice oră din zi şi din noapte părerea mea, sincer nu diferă prea mult de cea a blondei de mai sus. Scurt pe doi, pentru că nu vreau să intru prea mult în detalii, deoarece că nu ăsta-i scopul meu acum, aici.
Ideea este că tipa asta, se spune, c-ar fi pierdut titlul de Miss USA din cauza răspunsului său. Cele câteva momente de sinceritate au costat-o cam tot ce-şi putea dori de la viaţă. Sau poate nu! Din cauza felului în care a fost educată, a educaţiei primite ori a valorilor în care credea a aflat că-i o curvă proastă!
Şi mai e ceva. Reacţia extrem de alergică a bloggerului. Care poate-şi dorea un răspuns politically correct sau care pur şi cimplu a vrut să facă din rahat, bici! Sau poate că basmele despre cât de tâmpiţi tind să devină americani au trecut din stadiul de poveste în viaţa reală. Sau care ca orice blogger a simţit un subiect hot care poate să-i aducă lui şi mai mult trafic şi să-l facă şi mai vedetă (cunoaştem chiar şi pe la noi cazuri, nu?) şi nu s-a putut abţine.
Oricum, revin la afirmaţia din titlu şi reafirm: azi mă simt blondă de California!
Tu?
Telefon mobil Samsung I9000 Galaxy S
