De fapt pe mine cutremurul m-a luat pe brusc şi fără menajamente, şi totuşi mai pe ocolite adică aşa.

Astfel încât când am vrut şi eu să ies afară deja vecinii dezamăgiţi înjurau guvernul că nici cutremurul nu sunt în stare să-l anunţe din timp să se pregătească şi ei într-un fel. Apoi am scos şi eu nasul pe geam un pic dar pentru că afară nu se auzea decât muzica de la vecinul de vis-a-vis care iarăşi avea bairam, l-am închis dezamăgit. Am vrut să dau un telefon (neliniştit), să văd ce fac rudele (şi părinţii şi soră-mea stau la 4 aşa că m-aşteptam să aud destăinuirile lor terifiante). Dar, toarte telefoanele sublime şi mai ales moarte-n păpuşoi! Cum YM nu mai folosesc de ceva ani buni, nu mi-a rămas decât să-mi caut refugiul în twitter ca să aflu proporţiile dezastrului şi cum se resimt primele victime.

Şi uite aşa am petrecut eu primul (atenţie!) cutremur din 2009. Mă pregătesc deci, să mă duc la culcare, pregătit de acum să fac faţă oricărui fel de cutremur mă va aştepta în pat :)

Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră!!

PS: că tot întreba cineva dacă suntem pregătiţi? Ete na!