Mă uitam astăzi, complet întâmplător, înspre biroul unei colege în căutare de inspiraţie pentru ceva ce aveam de făcut şi nu găseam deloc pornire (ştiţi privirea aia în gol, complet inexpresivă dar adâncă şi complet profundă :D ). Şi ochii mi-au căzut brusc pe unul dintre obiectele de acolo complet inofensiv, inodor şi insipid de la mama natură dar profund afectat de existenţa lui în preajma unei femei. Un calendar!

calendarbirouŞtiţi genul calendarului de birou, în formă piramidală, cu un arculeţ deasupra de care sunt prinse paginile. Şi la care odată cu trecerea lunii,  se rup foile sau se dau peste cap până ameţesc. Respectivul exemplar mi-a atras atenţia pentru că era tipic feminin. Adică măzgălit, adnotat, cu jumătate din date încercuite sau evidenţiate cu carioca (sic!). Cu 2 culori sau trei iniţiale la o dată, plin ce CMS sau PY ori AHE pe margini, cu ore încercuite şi chiar 2 scurte PS în josul paginii.

Nu este prima dată când văd o asemena operă de artă construită pe baza unui amărât de calendar şi nu continui să mă minunez în faţa lor. Ce-or avea doamnele noastre cu bietele bucăţele de hârtie de le abuzează atâta? Ce-or însemna toate acele hieroglife inscripţionate de-a lungul ori de-a latul, curmeziş ori pieziş? Cu ce le-or face viaţa mai uşoară sau mai senină? Ce or mai înţelege din toată buchiseala aia adunată pe cei câţiva cm² rămaşi liberi între cele 2 poze cu căţeluşi ori apusuri de soare  memorabile?

Doamnelor, luminaţi un biet amărât ros de curiozitate… săr’na!