Într-o zi m-am hotărât. Termin pachetul și nu-mi mai iau altul. Văd ce se întâmplă și dacă nu se termină lumea, continui. Nu mi-am promis și nici nu mi-am impus. Mi-am dorit să se întâmple și surprinzător ținea doar de mine. După mai bine de 20 de ani acum fac altceva cu timpul meu liber. Acea socializare, este în plin proces de schimbare. Viciile sunt aproape redistribuite 🙂 30 de zile mai târziu e bine. Ne vedem la 100. Și apoi la 1000. PS: planul…
Pe scurt, poate cele mai importante probleme ale sistemului școlar pe care ne bazăm să ne pregătească copii pentru viitor: Valorile erei industriale Lipsa autonomiei Învățare mincinoasă Lipsa pasiunii Modul de învățare Predarea Mai pe lung, dar nu cu mult, mai jos:
Legenda spune că sunt și angajați care au câte ceva din lista asta, acolo jos, la locul lor. Nu ca alții, nu dau nume și nici nu mă uit insistent la … They think well beyond job descriptions. They’re quirky… And yet they know when to rein in their individuality They praise other people in public… And they disagree in private. They ask questions when others won’t. They like to prove other people wrong. They’re constantly exploring. De la Jeff Haden (boldurile îmi aparțin) Aceeași legendă,…
Cu bullete și într-o ordine aleatoare din punct de vedere al importanței: 151 de filme aproape 1 la 2 zile. Nimic care să merite recomandat, sorry. Zeci de seriale cu sute de episoade. Recomand: 13 Reasons Why. 43 de cărți citite, nici măcar 1 pe săptămână. Brandon Sanderson este pentru mine revelația anului (google it) dar nici Arta de a cere și fabula lui Lencioni nu scapă nerecomandate. Am atins cel mai vestic punct al Europei dar n-am ajuns nici anul ăsta în cel mai înalt loc…
Despre Finlanda știam că Nokia, death metal rocks, fericire este la cel mai înalt nivel și rata de sinucidere crescută rău. Azi am aflat și că au un sistem educațional de Top 3 în lume. Michael Moore a făcut un (scurt!) documentar pe acest subiect care cuprinde ți afirmații șocante precum cele de mai jos: Încercăm să-i învățăm să fie persoane fericite; Părinții bogați trebuie să se asigure ca școlile publice să fie grozave; Ar trebui să aibă mai mult timp ca să fie copii;…
… este răspunsul la viață, univers și toate celelalte 🙂 ! Întotdeauna am fost fascinat de acest răspuns. Nu și de cifră! De astăzi m-am procopsit. Cu cifra, nu cu răspunsul! E a mea și o s-o țin la mine, cu puțin noroc :P, pentru restul anului ce urmează. Răspunsul o să-l mai caut încă 42. Just for your info, eu am început petrecerea pe ritmurile de mai jos.. 42! Și mândru 🙂
De mult, tare de mult voiam să scriu despre circul cel care acompaniat de pâine umple burțile poporului. Și nu despre circul oferit de curvele parlamentare ci despre cel oferit, cu sau fără voia sa, de sportul românesc. Și nici nu vorbesc despre acel sport cu care încep, se continuă și se termină jurnalele/ziarele/site-urile de sport din România. Despre Simona – nume de cod – parcă aș vrea să vorbim. În special cu cei care habar știu ce înseamnă un lung de rever în cross…
Eu nu știu să cer. Fapt! Nu știu de ce nu știu să cer. De frică? De rușine? De teama de a nu fi refuzat? De a nu dezamăgi? Habar n-am! Poate așa am fost crescut în cei 6 ani acasă sau poate așa m-am auto-educat eu după aceea, nu știu! Cert este că nu o dată am răbdat de foame când aș fi putut să cer de mâncare. De câteva ori aș fi putut să dorm încălzit, dar n-am cerut. De alte zeci de…
Cel rău este cel mai prost! La începuturi, n-ai cu cine și nici nu știi. Când vrea reușește să te … cu boltă, când nu ține neapărat îi iese oricum. Dacă te duci la el să-ți fie bine, cu siguranță o să-ți fie rău. De cele mai multe ori, chiar mânat de intențiile cele mai bune, reușește să strice orice ciorbă în care-și bagă nasul. Deși se jură că îi pare rău, îi vezi inima crescând când se mai întâmplă s-o dai de gard. Horoscopul…
Azi, mai mult decât în orice altă zi a vieții mele, sunt macabru dar îmi permit. Conform tradiției strămoșești după 7 ani te dezgroapă. Eu n-am avut norocul ăsta și pentru că azi încă merg prin viață să și cântăm pentru asta. Voy camiando por la vida, sin pausa, pero sin prisas Procurando no hacer ruido, vestio con una sonrisa, sin complejo ni temores
Modul meu de a mă apăra când viața sau vietașii alături de care trec prin ea se complică până la absurd este autismul. Un mod personal, dar nu unic, de autism prin care pârjolesc ogorele, otrăvesc fântânile dau foc punților pentru ca nimeni și nimic să nu mai ajungă la mine. De obicei, îmi reușete retragerea în puțul gândurilor mele motiv pentru care-i mulțumesc în gând minții mele că reușește să rămână sănătoasă în restul timpului și nu mă duce la vale, conform definiției de manual…
Am scris și am rescris, cel puțin 7-10-13 motive pentru care recomand acest serial. Și din punctul de vedere al copilului, și al adolescentului și al părintelui care s-au recunoscut pe undeva prin cele 13 episoade. Și cum le-am scris, la fel de repede le-am șters. L-am văzut în ultimele 3 nopți în special, fără să-mi fie milă de zombie-ul care aveam să fiu ziua următoare. Și fără să reușesc să adorm cel puțin o jumătate de oră după. De teamă, milă, curiozitate, speranță ……
Ricardo Simpler este proprietar al unei companii braziliene cu o cifră de afaceri anuală de câteva zute de miliane de dolari anual. Om, care, la un moment dat în viață a decis că vrea mai mult să împartă din banii pe care-i face, în timp ce-i face, în loc să facă mai mulți. Ciudat, nu? Ricardo este un om cu un emply bucket list. Și asta doar pentru că, spre deosebire de noi ceilalți, a avut grijă să mai și ia taie de pe listă…